Are 5 ani și, de la o vreme, a început să mintă. Minte și în legătura cu lucrurile mărunte, dar și cu situațiile serioase. E o problemă gravă? Ce e de făcut? Nu te îngrijora. Află de la noi care e cea mai bună modalitate prin care poți stopa acest comportament.
Psihoterapeuții sunt toți de aceeași părere: nu este un lucru neobișnuit ca un copil în vârsta de 5-6 ani să mintă. Pentru că, la un moment dat, orice copil experimentează minciuna. De ce oare? Deoarece încearca să descopere granițele dintre adevăr și minciună, testand în acelați timp și diversele realități cu care se confruntă. Copiii înteleg altfel decât adulții ce e drept sau nedrept, bun sau rău, moral sau imoral. La această vârstă ei își dezvoltă simțul justiției și al moralității și este important ca părinții să îi sprijine. Tu trebuie să îl înveți cum poate deveni un om de caracter, dar și cât este de necesar să respecte adevăratele valori. Cei mici își imaginează tot felul de povești și scenarii fantastice, astfel că le este dificil să separe realitatea de fantezie. Copilul tău tocmai traversează perioada “minciunii”. Cum procedezi și cum poti corecta acest comportament?
Învață-l că onestitatea este una dintre valorile care trebuie respectate și da-i exemple pe care le poate înțelege. Spune-i o poveste despre cineva care a mințit și a rănit sentimentele altei persoane (de exemplu: un iepuraș care, mințind-o pe mama lui, a supărat-o rău). Nu uita că treaba ta este să îl înveți, nu să-l pedepsești. Când descoperi că a mințit, încearcă să nu te enervezi, chiar dacă îți este greu. Mai bine ajută-l să-și repare minciuna. Trebuie să stie că adevarul este important pentru tine și că te aștepți să-ți spună întotdeauna adevărul, indiferent de situație. Doar așa poți avea încredere în el.
La această vârstă, copiii nu disting binele de rău. Tu trebuie să îl înveți să facă diferenta. Discută cu el diverse probleme de moralitate, oferindu-i exemple: “Un copil care fură jucăria altui copil a făcut un lucru rău”. Laudă-l mereu când are curajul să-ți spună că a făcut o prostie: “știu că ți-a fost greu să recunoști ca tu ai spart farfuria, dar ma bucur că mi-ai spus adevărul”. Află care este motivul minciunii: “De ce nu mi-ai spus adevărul, ți-era teamă de ceva?”
Ori de câte ori îl prinzi “cu mâța în sac” spune-i că ar fi frumos din partea lui să se scuze pentru ce a făcut, atrăgându-i atenția, cu autoritate, că gestul lui a fost urât și că nu trebuie să-l mai repete. Nu îi lăsa impresia că este de ajuns să își ceară iertare pentru a-și repara greșeala. Minciuna poate deveni o obișnuință dacă știe că tot ce are de făcut după aceea este să spună “îmi pare rău”.
Copiii copiază comportamentul adulților. Dacă vede că mama sau tata spune o minciună ca să evite un conflict în familie, va face la fel. De ce minte copilul?
- Pentru că se simte în nesiguranță.
- Pentru că se teme de consecințe (îl ceartă mama, țipă tata la el…). Când știe că a făcut ceva rău, preferă minciuna ca să scape de pedeapsă.
- Minte ca să se protejeze pe el sau să protejeze pe altcineva.
- Pentru că i se spune deseori că e mincinos și ajunge să creadă că ăsta e rolul lui: să mintă.
- Ca să atragă atenția asupra lui.
Sursă: psiholog Eugen Abrudan, Clinica Psihologica ESA
